Graficul evoluției lunare a balanței bugetului de stat pe metodă cash arată că, în 2025, deficitul s-a adâncit treptat, linia anului curent coborând mai repede decât în anii 2021–2023 și situându-se la același nivel cu cel din 2024. Cum ținta de deficit stabilită prin legea bugetului de stat pe 2025 era de 7% din PIB – un nivel care a stat și la baza discuțiilor de reîncadrare purtate ulterior cu Comisia Europeană –, dinamica din primele nouă luni ale anului ridică semne de întrebare. Dacă această tendință va continua și în ultimul trimestru, atunci deficitul din 2025 va rămâne aproximativ la același nivel ca și în 2024. Deși măsurile adoptate ar trebui să își producă efectele cele mai puternice în trimestrul al patrulea, atingerea țintei asumate în fața Comisiei Europene rămâne o provocare serioasă.

Deficitul cash are însă limite importante: el surprinde doar fluxurile efective de încasări și plăți ale statului, este puternic influențat de sezonalitate și poate fi modificat temporar prin accelerarea sau amânarea unor cheltuieli. Pentru comparații internaționale și pentru monitorizarea procedurii de deficit excesiv, reperul de bază este deficitul calculat după metodologia ESA. Potrivit acesteia, România a încheiat anul 2024 cu un deficit de 9,3% din PIB – cel mai ridicat din Uniunea Europeană –, iar noul obiectiv pentru 2025 este reducerea lui la 8,4% din PIB, o țintă foarte ambițioasă, dar nu imposibil de atins.

O primăvară și un iulie surprinzător de puternice

Economia României a avut un parcurs solid în prima jumătate a anului: PIB-ul a crescut cu 1,2% în trimestrul al doilea, una dintre cele mai ridicate rate din UE. În iulie, aproape toate sectoarele – industrie, construcții, servicii – au performat peste așteptări. Creșterea s-a datorat în mare parte efectului de „front-loading”: firmele și populația au devansat cumpărările și facturările înaintea intrării în vigoare, în data de 1 august, a pachetului de majorări fiscale.

Aceste măsuri, care au adus creșterea cotei standard de TVA la 21% și unificarea cotelor reduse la 11%, au fost percepute ca inevitabile pentru a susține consolidarea bugetară. Totuși, ele au creat și un val de activitate  concentrată într‑un interval scurt, un răspuns firesc al firmelor și populației la schimbările fiscale anunțate. Intensitatea acestui val a depășit așteptările, iar o parte importantă a efectului s‑a disipat rapid după aplicare.

August: frâna bruscă

După iulie, economia a intrat într-o zonă de corecție accentuată. În august, rata anuală a inflației a urcat la 9,9%, de la 7,8% în iulie, pe fondul scumpirilor la bunuri nealimentare (10,5%), servicii (9,8%) și alimente (8,9%) și în contextul majorării TVA și al accizelor. Inflația lunară de 2,1% explică mare parte din saltul de la 7,8% la 9,9% la nivel anual, după un alt șoc puternic în iulie generat de eliminarea plafonării prețurilor la energie – în condițiile în care în iunie inflația era încă 5,7%.

Puterea de cumpărare a fost erodată rapid, iar efectele s-au văzut imediat în economia reală: comerțul cu amănuntul a scăzut cu circa 4% în august față de iulie, producția industrială a coborât cu 1,9% față de luna precedentă și cu 3,1% față de anul trecut, iar volumul lucrărilor în construcții a înregistrat o corecție de 26,2% după creșterea similară din iulie, indicând o ajustare bruscă după un vârf temporar. În paralel, șomajul a crescut la 5,9%, iar câștigul salarial mediu net a coborât la 5.387 lei, cu 2,4% sub nivelul din iulie; totuși, această scădere este parțial sezonieră, ajustările RoEM indicând pentru august o creștere reală de aproximativ 0,4%. Chiar și așa, dinamica anuală a salariilor s-a temperat la 4,4% – insuficient pentru a acoperi inflația –, iar în septembrie s-a apropiat de 4,1%, semnalând o decelerare clară. Puterea de cumpărare reală a salariilor s-a deteriorat, impulsul de consum din iulie s-a stins rapid, iar datele din comerț, cu scăderea de circa 4% din august, confirmă tranziția bruscă de la supraincalzire la ajustare.

Venituri sub presiune și efectele întârzierii colectării

Structura bugetului public arată o dependență puternică de două surse majore: contribuțiile sociale, care reprezintă aproximativ 30% din totalul veniturilor, și TVA-ul, cu o pondere de circa 20%. Ambele motoare pierd însă din viteză. Dinamica salariilor încetinește, iar colectarea TVA este afectată de sezonalitate și de decalaje administrative: deconturile de TVA și declarațiile unice privind contribuțiile se depun până în data de 25 a lunii următoare, ceea ce înseamnă că efectele scăderii consumului din august se vor resimți în execuția bugetară abia în septembrie–octombrie.

Profitabilitatea companiilor este, la rândul ei, modestă. Marjele au fost erodate de costurile salariale ridicate și de productivitatea scăzută, iar impozitul pe profit nu mai aduce astfel contribuții în creștere. În consecință, în absența unor surse noi de venit la bugetul statului, accentul va trebui mutat pe partea de cheltuieli.

Măsurile fiscale: impact parțial în 2025, în creștere în 2026

Pachetul fiscal intrat în vigoare în data de 1 august va aduce o creștere limitată a veniturilor în 2025, din simplul motiv că își va exercita efectul timp de doar patru luni (septembrie-decembrie). Impactul complet va fi vizibil abia în anul 2026. În schimb, controlul cheltuielilor bugetare poate produce rezultate rapide: reducerea birocrației, plafonarea posturilor în sectorul public și prioritizarea investițiilor finanțate din fonduri europene sunt esențiale pentru evitarea unui nou derapaj. Înghețarea angajărilor și limitarea posturilor vacante pot genera efecte relativ rapide, lucru vizibil deja în temperarea dinamicii numărului de salariați și a salariilor nete, în special în sectorul public, tendință care va continua și în lunile următoare. Pe de altă parte, o reformă structurală profundă a administrației – comparabilă cu reorganizarea din temelii a unei mari companii – este un proces de durată, cu atât mai mult cu cât statul are aproximativ 1,3 milioane de angajați care ar trebui reașezați și recalificați.

Consiliul Fiscal estimează că, fără măsurile luate în 2025, deficitul ar fi depășit 9% din PIB la finalul acestui an, o scădere aproape nesemnificativă față de valoarea de 9,3% din anul precedent. Pe baza implementării consecvente a acestor măsuri este așteptat ca deficitul bugetar al anului 2025 să coboară la nivelul de 8,4–8,6%, care și așa va rămâne – cel mai probabil – cel mai mare deficit din UE.

Costul finanțării: o ușoară detensionare

Banca Națională a României a menținut dobânda-cheie la 6,5% la începutul lunii octombrie, semnalând prudență într-un context de inflație încă ridicată. Pe piața secundară, randamentul titlurilor de stat pe zece ani a coborât treptat către 7%, iar Ministerul Finanțelor a reușit, în data de 2 octombrie, o emisiune externă de 4 miliarde de euro, în trei tranșe (7, 12 și 20 de ani), la un cost mediu de 6,1%.

Chiar dacă aceste semne arată că accesul la finanțare rămâne deschis, nivelul ridicat al dobânzilor impune continuarea fermă a ajustării fiscale. Fără o consolidare credibilă, reducerea costurilor de împrumut va fi dificil de realizat.

Contextul extern nu ajută

Creșterea economică a zonei euro este prognozată să aibă un nivel modest de doar 1,2% în anul 2025, iar economia Germaniei – principalul partener comercial al României – rămâne practic în stagnare. Cererea externă slabă limitează perspectivele de export și, implicit, încasările bugetare din impozitul pe profit și din TVA.

Ce urmează în ultimele luni ale anului?

Cu un deficit de 5,39% din PIB (metoda cash) după trei trimestre, autoritățile trebuie să se concentreze pe trei direcții majore:

  • Cheltuieli – control strict al cheltuielilor curente și reducerea costurilor administrative și a birocrației. Reorganizarea administrației locale, soluționarea problemei pensiilor speciale și, în general, inițierea reformelor la nivel de sistem sunt indispensabile.
  • Colectare – intensificarea controalelor țintite și extinderea acestora pentru a crește randamentul la colectare de TVA și contribuții;
  • Economie reală – susținerea activității economice prin măsuri de investiții țintite, dar mai ales prin absorbția accelerată a fondurilor europene.

Dacă aceste condiții se îndeplinesc, România ar putea închide anul 2025 cu un deficit între 8,4% și 8,6% din PIB. Un rezultat mai bun ar necesita un control mult mai sever al cheltuielilor, începerea reformelor administrative și o creștere peste așteptări a încasărilor în ultimele luni, scenariu foarte dificil de realizat, aproape imposibil.

Concluzie

Anul 2025 marchează începutul unei ajustări necesare. După o vară cu o dinamizare temporară a consumului, alimentată de anticiparea majorărilor fiscale, urmată de o toamnă rece în industrie și construcții, economia dă semne de oboseală. Stabilizarea bugetară este posibilă doar printr-o disciplină strictă pe partea de cheltuieli, respectiv printr-o administrare eficientă a veniturilor la bugetul de stat.

România a trecut printr-o schimbare fiscală necesară, iar perioada de convalescență abia începe. Verdictul real asupra pachetului de corecție va veni în 2026, când vom vedea dacă guvernul, mediul de afaceri și societatea vor reuși să susțină în mod viabil consolidarea bugetară. Pentru 2025, un scenariu optimist rămâne un deficit de aproximativ 8,4-8,6% din PIB (conf. metodologiei ESA) – semn că, deocamdată, ajustarea se face mai mult prin frânare decât prin reformă. Un prim pas foarte dificil a fost însă deja realizat: corecția fiscală a început, iar acest progres trebuie dus mai departe într‑un mod coerent, cu răbdare și disciplină. În caz contrar, câștigurile de până acum pot fi pierdute rapid.

Anul viitor însă nu se va mai putea evita începutul unor reforme reale, iar guvernul trebuie să treacă la o reducere efectivă a cheltuielilor. Cu toate acestea, ajustarea nu poate fi una brutală: o frânare prea abruptă a cheltuielilor publice riscă să reducă în mod suplimentar activitatea din sectorul privat și implicit PIB-ul, toate acestea într-un moment în care economia este deja sub presiune. Factorii de decizie par conștienți de acest risc și încearcă să evite intrarea într-o spirală negativă, cu recesiune economică, tensiuni sociale și costuri politice suplimentare. Fără reducerile treptate, dar reale ale cheltuielilor bugetare  România va rămâne pentru mult timp în rândul țărilor cu cele mai ridicate deficite din UE, iar combinația dintre un dezechilibru fiscal persistent și încetinirea economiei poate avea consecințe extrem de grave. Prin urmare, nu ne aflăm la finalul procesului de echilibrare bugetară, ci abia la începutul lui, iar lunile următoare – și anul viitor în ansamblu – vor fi decisive pentru consolidarea fiscală și pentru o potențială readucere a economiei României pe o traiectorie de creștere sustenabilă.

 

Mai multe informații: https://economedia.ro/grafic-analiza-romanian-economic-monitor-deficitul-bugetar-al-romaniei-s-a-adancit-constant-in-primele-noua-luni-perioada-de-convalescenta-abia-incepe-scenariu-optimist-pentru-acest-an-deficit.html